Primii zori ai dimineţii îi surprinseră chipul angelic al frumoasei Evelyn. Razele soarelui îi reflectau obrajii fini şi părul lung ce-i acopereau umerii iar trupul mlădios ca de căprioară părea ca o sculptură a lui Venus din Milo.
Evelyn refuza să se trezească deşi era o zi atât de însorită, vroia să rămână în lumea visurilor deoarece acolo… se afla el, Ewan. Ewan era un tânăr fermecător, căruia îi plăcea foarte mult să citească. Se asemăna în aceeaşi privinţă cu Evelyn şi ei la rândul său îi plăcea să citească. Era o fată conştiincioasă, silitoare, mereu cu zâmbetul pe faţă deşi, avea şi momentele sale de tristeţe. Era tot ce îşi putea dori un băiat şi totuşi oricât de simpatică şi drăguţă era… nu îşi găsise iubirea adevărată. Ewan se afla în aceeaşi situaţie ca şi Evelyn de altfel. Două persoane asemănătoare şi totuşi atât de departe unul faţă de celălalt.
Evelyn, îşi dorea atât de mult să vină ziua în care prinţul ei se va reîntâlni cu ea şi îi va face plăcuta surpriză de a-i oferi mult doriţii trandafiri roşii iar ea în semn de apreciere să-i ofere un sărut pe obraz iar el la rândul său să-i dea primul sărut, strângând-o în braţele sale pe mica lui prinţesă. Revenindu-şi în simţiri, Evelyn se întrebă dacă nu-i cumva un vis.
O zicală veche spune: „ Ai grijă ce îţi doreşti!S-ar putea întâmpla!”.